Centru de Optica Medicala SC . Sferic Optic Cyl TIMISOARA
Bucuria de a vedea bine

 

 
 
 Am adaugat pe site ...
 
 - Codul nostru CR va directioneaza dispozitivul mobil , telefon  , tableta PC  etc catre pagina noastra de web unde ne puteti adauga la favorite ( scaneaza , copiaza si trimite prietenilor  )
 
qrcode

Urmariti-ne pe ...


 
- Va oferim servicii de optica medicala , optometrie avizate de MINISTERUL SANATATII la cel mai inalt nivel de performanta devenind un etalon in domeniul nostru de activitate , investind in tehnologie de inalta precizie pentru ca produsele si serviciile noastre sa satisfaca cele mai exigente cereri mentinand un raport calitate - pret corect .
 

 
 
 
Bine ati venit in universul opticii medicale on line ... !!!
Solutii profesionale pentru ochii tai
 
        1 .  Centru de Optica Medicala  -  SC . Sferic Optic Cyl
ORAR : Zilnic 10.00 - 18.00 ; Sambata 10.00 - 12.00 ; Duminica: INCHIS
Str : Stelelor nr 4 Bl: 4 parter ( vis a vis de P-ta Dacia )  Timisoara
Tel / Fax: 0356.459657 Mobil: 0722632167
 
   Prima pagina      INFORMATII - Despre ochii tai ....
 
Pentru ca dorim sa fiti informati...!!! 
 
 Hipermetropia
 
Persoanele afectate de hipermetropie pot vedea obiectele indepartate foarte bine, dar au dificultati in vederea celor din apropiere.
Care sunt cauzele hipermetropiei? Globul ocular al persoanei hipermetrope este mai scurt decat normal si ca urmare, razele de lumina care intra in ochi sunt focalizate in spatele retinei.
Semne: Hipermetropii se plang de dureri de cap sau de ochi si se pot simti obositi cand au de facut o munca ce necesita vederea de aproape.
Tratamentul hipermetropiei: Hipermetropia poate fi corectata cu ochelari sau cu lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va avea un numar pozitiv (cu plus), de exemplu +2,50.
 
 
Miopia
Miopia apare cand globul ocular este usor mai lung - din fata pana in spate - decat de obicei. Aceasta determina razele de lumina sa se focalizeze in fata retinei, si nu pe retina cum ar fi normal.
Miopii au dificultati in vederea lucrurilor la distanta, cum ar fi semnele de circulatie, dar vad bine de aproape, cum ar fi cititul sau cusutul.
Semne: Persoanele mioape acuza frecvent dureri de cap sau de ochi si se pot simti obosite cand sofeaza sau fac sport.
Tratament: Miopia poate fi corectata cu ochelari, lentile de contact sau prin chirurgie refractiva. Avand miopie, prescriptia de ochelari va avea un numar negativ , exemplu -1.25 dpt .
 
 
 
Astigmatism
 
Astigmatismul se datoreaza corneei de forma neregulata si se corecteaza cu ochelari sau lentile de contact.
Semne: Uneori, astigmatismul necorectat va poate da dureri de cap sau de ochi si poate produce vedere distorsionata si intunecata.
Tratament: Astigmatismul poate fi corectat cu ochelari sau lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va contine trei parti in loc de una, de exemplu -2,75 / -1,25   axa 180 grade. Prima parte indica corectia principala, sferica, iar partile doi si trei arata marimea si localizarea astigmatismului.
 
 
 
 Prezbiopia
 
In jurul varstei de 40 de ani vederea de aproape, cum ar fi cititul, cusutul sau lucrul la computer, devine neclara. Aceasta li se intampla tuturor la un moment dat, chiar si celor care n-au avut niciodata probleme vizuale.
Semne ale presbiopiei: Cand apare presbiopia, o persoana va observa ca este nevoie sa tina cartea, ziarul, revista sau alte materiale de citit cu mana intinsa pentru a putea vedea clar. Cand are de facut o munca ce necesita vederea de aproape, persoana poate avea dureri de cap sau sa se simta obosita.
 
 
 
 
 ...........................................................................................................................................................
  
CONJUNCTIVITA DE PISCINA
Se numeste astfel deoarece apare in special la cei care frecventeaza piscinele, bazinele de inot. Infectarea conjunctivelor are loc prin intermediul apei murdarite de secretie genitala continind corpusculisi produsa de o uretrita de un tip special. Debutul este acut, de obicei unilateral, dar se poate extinde si bilateral. Simptomele principale sunt edemul palpebral, hiperemie conjunctivala, aparitia dupa 10-14 zile a unor foliculi voluminosi in fundurile de sac, mai ales in cel inferior. Evolutia poate dura 2-3 luni dupa care conjunctivita se vindeca, fara urme. Tratament: spalaturi conjunctivale cu solutii obisnuite; instilatii cu solutii cu tetraciclina, teramicina sau sulfamide de 5-6 ori pe zi; respectarea stricta a igienei oculare deoarece boala este contagioasa. 

 
CATEVA AFECTIUNI AL OCHIULUI CE TREBUIE INGRIJITE PINA LA PREZENTAREA LA MEDIC
 
Traumatismele oculare de orice fel dau perturbari uneori grave ale functiei oculare. Astfel pot sa apara hemoragii, cresterea tensiunii intraoculare, rupturi ale membranelor oculare(dezlipirea de retina) si chiar plagi. Aceste socuri traumatice ,de orice natura(lovitura cu mingea,pumn,obiecte dure etc.) determina sinteza unor substante in ochi ,numite prostaglandine. Prostaglandinele tulbura functiile oculare, creind extravazari, exsudate, edem cu intreruperea functiilor celulare, insuficienta oxigenarii, care duc la scaderea vederii. Apar hemoragii la tegumentul pleoapelor, fetei, la conjunctiva si uneori in interiorul ochiului. In astfel de cazuri bolnavul trebuie pus in repaus, ii vor fi date calmante (fenobarbital,algocalmin), va fi pansat steril daca exista plagi singerinde, i se va de calciu(calciu efervescent,calciu lactic sau clorocalcin), vitamina C 200 si aspirina. Aspirina este medicamentul care opreste sinteza in continuare a prostaglandinelor ce apar in traumatisme. Bolnavul trebuie transportat cit mai repede la medicul oftalmolog care va face bilantul distrugerilor oculare si va indica tratamentul.
Printre accidentele oculare mentionam si arsurile oculare atit fizice cit si chimice,care pot sa duca la distrugeri ale tesuturilor aparatului vizual. In aceste cazuri vor fi eliminate pe cit posibil substantele caustice cu tampoane de vata inmuiate in ser fiziologic sau apa distilata, infuzie de musetel sau chiar apa de la retea, apoi se vor neutraliza substantele chimice,daca a fost acid cu solutie de bicarbont de sodiu 1 |(1-2 lingurite la un litru de apa fiarta si racita) sau daca a fost baza (amoniac ,var) se va spala cu o solutie de apa acidulata (un litru de apa fiarta si racita in care s-a dizolvat o lingurita de otet sau solutie de acid boric 3%) Un colir dezinfectant (colir cu sulfacetamida) sau o solutie de antibiotice vor fi picurate in fundul de sac conjunctival,dupa care se va aplica un pansament.Se da un calmant bolnavului (fenobarbital,algocalmin) dupa care va fi trimis la medicul specialist. Eroziunile si ulcerele corneene pot fi provocate si de traumatismele de diferite feluri.Manifestate prin dureri, fotofobie, lacrimare,scaderea vederii,necesita pansament de urgenta si administrarea unui calmant, pina la prezentarea de urgenta la medic, care va lua masurile necesare prevenirii complicatiilor inflamatorii secundare.  

 
 CONJUNCTIVITA PRIMAVARATICA
Este tipul de conjunctivita alergica cel mai frecvent intilnit,cu evolutie sezoniera, (primavara si vara), aparind bilateral, mai ales la baieti intre 6-20 de ani si disparind spontan la adult. Simptome: mincarime , intepaturi ,jena oculara, fotofobie suparatoare, lacrimare, usoara secretie viscoasa, aparitia pe conjunctiva tarsala superioara a unei hipertrofii papilare tipice, in forma de pligoane turtite, palide, cu aspect de pavaj sau de mozaic cu reflex albicios. Se pare ca aceasta forma de conjunctivita s-ar datora unei alergii fata de polenul unor plante, mai ales al gramineelor(griu, orz, ovaz etc.) sau fata de radiatiile ultraviolete. Ea se intovaraseste adeseori cu alte manifestari alergice (urticarii,astm). Tratamentul consta in: purtarea de ochelari fumurii in cursul primaverii si al verii pentru diminuarea fotofobiei si pentru a apara ochiul de razele ultraviolete.In special. aplicatii de comprese reci pe pleope;instilatii cu prednison sau hidrocorizol; vitaminoterapia. Alt tip de afectiuni oculare, cu fenomene alarmante, congestia globului ocular, durere oculara, fotofobie, lacrimare si scaderea vederii, sunt inflamatiile membranei vasculare, irisului corpului ciliar si chiar coroidei. Acestea sunt iritele sau iridociclitele, care pot fi date de o infectie de focar (abces dentar, sinuzite, amigdalite, infectii genitale etc), de reumatism, spondiloza si care necesita prezentarea de urgenta la medicul specialist pentru indicarea tratamentului. Orice intirziere face sa apara complicatii, care in unele cazuri duc la pierderea vederii ochiului bolnav. Pina la prezentarea la medic vor fi date calmante, se da aspirina, se aplica pansament protector si caldura locala uscata (o sticluta cu apa fierbinte aplicata peste pansament), va fi evitata expunrea la vint, curenti de aer.

 
GLAUCOMUL  - este una dintre cele mai frecvente afectiuni oculare. Ea consta în afectarea nervului optic (neuropatie) asociata cu cresterea tensiunii intraoculare care poate duce în timp la atrofierea nervului optic, manifestata prin afectarea câmpului vizual si scaderea vederii.
Glaucomul reprezinta una dintre cauzele cele mai frecvente de orbire la pacientii în vârsta de peste 40 de ani. De aceea trebuie pus accentul pe diagnosticul precoce, tratamentul corect, sustinut si pe urmarirea eficientei lui (valoarea tensiunii intraoculare, aspectul fundului de ochi, nervul optic, examinarea câmpului vizual). Perceptia oamenilor legata de aceasta boala este negativa (pacientii se sperie de boala). Glaucomul se poate diagnostica precoce si la examenele oftalmologice solicitate pentru alte cauze (schimbarea ochelarilor, conjunctivite).
Glaucomul este o afectiune ce necesita dispensarizare într-un centru medical
Gravitatea acestei boli consta în simptomatologia saraca, nespecifica, în special în glaucomul cu unghi închis, depistarea precoce a bolii fiind întâmplatoare în cadrul unui consult de rutina. Consideram necesara masurarea tensiunii intraoculare la toti pacientii de peste 40 de ani ce se prezinta la consultatie, indiferent de motivul prezentarii, precum si la cei cu antecedente de glaucom în familie. Odata instalata scaderea vederii si deprecierea câmpului vizual, ele nu revin la normal, indiferent de atitudinea terapeutica instituita: tratament medicamentos sau chirurgical. Glaucomul este o afectiune ce necesita dispensarizare într-un centru medical cu dotare corespunzatoare, unde se pot face examinari specifice periodice si unde se poate urmari evolutia bolii si eficienta tratamentului (masurarea tensiunii intraoculare o data la 1-2 luni în conditiile unui glaucom compensat, examinarea câmpului vizual o data la sase luni în aceleasi conditii, sau ori de câte ori este recomandat de medicul curant).
Scopul tratamentului, atât medicamentos cât si chirurgical este scaderea tensiunii intraoculare sub nivelul prag acceptat de ochi, la aceasta asociându-se si protectia fibrelor nervului optic pentru a mentine vederea si a nu avansa boala. O mare importanta în etiopatogenia glaucomului o are si componenta genetica. Persoanele care au rude cu glaucom, stiind ca boala se poate mosteni, trebuie sa se prezinte la consultatie, necesitând în mod special controale repetate.
Exista mai multe tipuri de glaucom
Cele mai importante sunt:
Glaucomul cu unghi deschis: este o afectiune cu evolutie lenta, cronica, insidioasa, adesea asimptomatica si destul de frecventa. Atunci când pacientul se prezinta cu vederea scazuta, boala este deja avansata iar nervul optic atrofiat ireversibil. Uneori apar simptome nespecifice cum ar fi dureri oculare usoare sau moderate, senzatie de jena sau presiune oculara, lacrimare;
Glaucomul cu unghi îngust sau închis are un alt substrat patogenic si un alt mod de manifestare si evolutie. Debutul poate fi zgomotos sub forma atacului acut de glaucom care se manifesta prin dureri oculare intense, atroce, cu debut acut. Aceste dureri sunt însotite frecvent de scaderea vederii dar si de simptome digestive asociate (greata, varsaturi) care, prin confuzie orienteaza pacientul spre alte servicii decât cel de oftalmologie. Atacul acut de glaucom reprezinta o urgenta medico-chirurgicala majora, deoarece pierderea ireversibila a vederii survine rapid dupa instalarea atacului. Diferentierea între un ochi cu unghi deschis si unul cu unghi îngust se poate face usor prin examenul biomicroscopic si gonioscopie (cu vizualizarea directa a elementelor unghiului camerular). Pentru prevenirea unui atac de glaucom se poate face o interventie simpla cu Laserul YAG, protejând astfel ochiul de un eventual atac.
Mai exista si alte forme de glaucom care au cauze, mod de manifestare, evolutie si diagnostic diferit. Printre acestea se numara glaucomul congenital, secundar si iatrogen.
Doar medicul oftalmolog poate stabili tratamentul potrivit
Diagnosticul de glaucom se bazeaza pe:
Tensiunea intraoculara crescuta: valorile normale sunt 16-21 mmHg. Tensiunile de 22-23 mmHg sunt limita si necesita repetarea în timp a masuratorilor precum si corelarea cu alte mijloace de diagnostic. Desi ramâne unul dintre semnele cele mai importante în diagnosticul glaucomului, valoarea tensiunii intraoculare nu este absoluta, ea trebuie privita mereu în context clinic. Exista astfel si glaucom fara tensiune sau cu tensiune joasa în care valorile tensiunii intraoculare sunt normale dar diagnosticul este sustinut de celelalte elemente clinice si paraclinice (tensiunea normala este prea mare pentru nervul optic care are un alt prag de “suportabiliate”);
Aspectul nervului optic la examinarea fundului de ochi, papila nervului optic prezinta o escavatie marita si cu devierea vaselor de sânge nazal;
Modificarea câmpului vizual cu afectare specifica glaucomului;
Alte elemente de diagnostic sugestive în context clinic: antecedentele familiale, simptomele nespecifice, gonioscopia.
Aceasta afectiune necesita tratament diferentiat în functie de tipul de glaucom, stadiul de evolutie si raspunsul la tratament. Exista numeroase mijloace terapeutice moderne medicamentoase utile si eficiente în tratamentul glaucomului. Exista, de asemenea, si tratamentul chirurgical cu variantele sale: laser (trabeculoplastie) sau clasic (trabeculectomie), precum si alte variante chirurgicale. Doar medicul oftalmolog care va cunoaste si va urmareste evolutia bolii poate stabili tratamentul potrivit, intervalul de prezentare la control, indicatia de schimbare a tratamentului sau eventual interventia chirurgicala.
 

Miopia, hipermetropia, astigmatismul.

În cazul ochiului normal razele luminoase sunt modificate de către cornee şi de către cristalin, astfel încât să focalizeze pe retină. În cazul ochiului miop, razele luminoase sunt focalizate în faţa retinei în timp ce pentru ochiul hipermetrop sunt focalizate în spatele retinei. Ochiul astigmatic prezintă în schimb anomalii ale curbaturii corneene.

Chirurgia refractivă se dovedeşte a fi avantajoasă atunci când, există caracteristicile parametrilor oculari şi ambientali care-l împiedică pe pacient să-şi folosească propria capacitate vizuală cât mai bine, excepţie făcând cazurile când apelarea la chirurgia refractivă are caracter estetic, respectiv dorinţa de a nu mai purta o corecţie a vederii.

Apelarea la intervenţia chirurgicală este cu atât mai indicată în cazul defectelor de vedere accentuate care fac indispensabili ochelarii, în cazul diferenţelor de refracţie ridicate între un ochi şi altul, atunci când nu există toleranţă la lentilele de contact şi pentru anumite tipuri de activităţi în care starea vederii creează un dezavantaj. Selectarea cu atenţie de către medic a caracteristicilor clinice şi o aprofundare a motivelor care conduc pacientul să apeleze la intervenţia chirurgicală este necesară deoarece operaţia chirurgicală nu este reversibilă şi deoarece există posibilitatea de complicaţii, de modificări secundare sau de persistenţă sau apariţie de reziduuri refractive nedorite, probleme comune tuturor tipurilor de intervenţii chirurgicale oculare.

Mai trebuie evidenţiat că orice operaţie de chirurgie refractivă,indiferent de tehnica abordată, se adresează pentru rezolvarea exclusivă a defectelor refractive şi nu modifică acele patologii care pot fi asociate cu defectul de vedere. În alte cuvinte, spre exemplu, un miop cu modificări retiniene care compromit parţial funcţionalitatea sa vizuală nu trebuie să spere că i se va rezolva problema aceasta printr-o intervenţie chirurgicală refractivă, în acelaşi timp intervenţia nu poate constitui un tratament preventiv pentru eventualele complicaţii retiniene ulterioare.

Intervenţia ţinteşte reducerea puterii ochelarilor şi doar în cazurile favorabile eliminarea completă a acestora. Intervenţia nu înseamnă o creştere a acuităţii vizuale dar va tinde să reproducă acea acuitate vizuală obţinută cu ochelari sau lentile de contact (dar după intervenţie pacientul va vedea fără ochelari sau cu o reducere a puterii acestuia).

Între timp, pentru a nu întâmpina neînţelegeri sau erori referitoare la programele prefixate şi la rezultatele atinse, este indispensabil ca pacientul să fie informat în mod amplu de către medic, astfel încât acordul lui să fie motivat şi deplin.

În mod special, va fi exclus de la intervenţie un pacient care pretinde 100% din vederea naturală în urma operaţiei deoarece, uneori, poate persista un reziduu refractiv, în funcţie de variabilele biologice prezente la fiecare persoană în parte, variabile care nu pot fi prevăzute cu siguranţă.

În plus, în cazul special al unui pacient ambliop (ochi leneş) este improbabil ca acesta să beneficieze de o acuitate vizuală îmbunătăţită în urma intervenţiei.

Intervenţia nu previne complicaţiile fiziologice ale presbiopiei deci a dificultăţii de citire care apare în mod normal o dată cu înaintarea în vârstă; îndeosebi la persoanele la care există deja primele manifestări, eliminarea completă a defectului de miopie va implicacel mai probabil necesitatea folosirii unei corecţii optice.

Cazul dvs., după judecata medicului oftalmolog, poate să beneficieze de tehnica de remodelare corneană cu laser cu excimeri. În cazurile în care apelarea la intervenţie survine cu scopul de a participa la concursuri (cariere militare, brevete de zbor,..)persoana interesată va trebui să se informeze referitor la caracteristicile vizuale cerute în scopul participării la concurs şi dacă intervenţia este potrivită în scopul de a participa la un astfel de concurs.

Cataracta

Cataracta constă în opacizarea cristalinului, a lentilei situate în interiorul ochiului (echivalentul obiectivului unui aparat de fotografiat);este necesară deci înlăturarea chirurgicală a acesteia şi aplicarea unei lentile artificiale înlocuitoare.

Tehnici alternative şi consecinţele întârzierii efectuării sau neefectuării intervenţiei

Ochelarii şi lentilele de contact pot îmbunătăţii doar parţial şi temporar vederea pacientului. Operaţia este necesară deoarece nici picăturile, nici laserul şi nici alt tratament nu pot vindeca cataracta iar neefectuarea intervenţiei duc, după o perioadă care diferă de la o persoană la alta, la pierderea totală a capacităţii vizuale.

În plus, întârzieriie fectuării intervenţiei pot provoca o înrăutăţire a stării structurilor interne ale ochiului şi în consecinţă afectează şansele de recuperare.

Intervenţia chirurgicală

Intervenţia se realizează în timp ce pacientul este întins pe spate, într-un cadru chirurgical steril, cu ajutorul microscopului. Este o operaţie chirurgicală deoarece consistă în incizarea ochiului şi extragerea unuia dintre elementele interne, cristalinul.

În mod normal intervenţia se efectuează în regim ambulatoriu nefiind necesară spitalizarea.

După intervenţie este necesară o scurtă perioadă de imobilizare; aceasta vă va fi recomandată de către medicul oftalmolog împreună cu medicul anestezist.

Anestezia: ochiul poate fi desensibilizat prin simpla aplicare a unor picături şi, în cazuri rare, cu injecţii lângă ochi; uneori este necesară şi posibilă anestezia generală

Alegerea se face în funcţie de părerea oftalmologului şi a medicului anestezist în baza condiţiilor clinice ale pacientului. Se va ţine cont, pe cât posibil, de dorinţa pacientului.

Tehnica intervenţiei: îndepărtarea cataractei se realizează de obicei cu ajutorul unei sonde care, emiţând ultrasunete, sparge cristalinul, ale cărui bucăţi sunt apoi recuperate cu ajutorul unui aspirator special; marea parte a învelişului cristalinului (capsula) rămâne la locul ei deoarece serveşte ca suport pentru cristalinul artificial.

După îndepărtarea cataractei urmează procedeul de introducere a unui cristalin artificial (implant intraocular): astfel cristalinul uman opacizat este înlocuit cu o lentilă sintetică poziţionată în spatele pupilei

Incizia ochiului poate fi suturată sau nu.

Cheratoconul dă o distorsiune progresivă a imaginilor,care iniţial poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact. Cu trecerea vremii, în peste 30% din cazuri deformaţia ajunge în stadiul în care mijloacele optice (ochelarii sau lentilele de contact) nu mai sunt eficiente. În acest stadiu avansat transplantul de cornee este în măsură să redea majorităţii persoanelor o vedere satisfăcătoare.Cu cât este mai tânără persoana în momentul diagnosticării, cu atât este mai mare probabilitatea ca situaţia să se înrăutăţească în anii care urmează.

De câţiva ani este disponibil un nou tratament, numit CROSS-LINKING,tratament care este în măsură să încetinească, sau chiar să oprească în unele cazuri, progresia cheratoconului şi să îndepărteze momentul transplantului de cornee.

Tratamentul constă în a face partea centrală a corneei să devină mai rigidă astfel încât să reziste mai bine la deformarea provocată de cheratocon.

Tratamentul NU face ca cheratoconul să dispara ci are scopul de a încetini sau opri evoluţia înspre mai rău; NU îmbunătăţeşte aşadar vederea, însă tinde să o stabilizeze şi să prevină evolutia cheratoconusului, lucru care ar duce la necesitatea efectuării transplantului.

Tratamentul cross-linking a fost conceput cu câţiva ani în urmă în Germania şi a fost aplicat în Europa pe sute de cazuri de pacienţi cu cheratocon. Rezultatele, după câţiva ani, au demonstrat eficienţă în cazul majorităţii pacienţilor. Eficienţa poate fi certificată doar constatând că, în timp, cheratoconul nu progresează. În Italia tratamentul este aprobat oficial,atat aparatul cat si medicamentul (riboflabina).

Glaucomul

Se poate prezenta în numeroase forme clinice şi este dificil a se da o explicaţie care să fie comună tuturor formelor clinice; în general, această boală este caracterizată de o modificare progresivă a câmpului vizual, iniţial în părţile periferice iar apoi şi în partea centrală a acestuia, ducând în cazurile cele mai avansate la orbirea completă. Această compromitere a câmpului vizual se datorează vătămării progresive a nervului optic (nervul care duce imaginile de la ochi la creier)care poate ajunge până la atrofie. Atrofia nervului optic are loc datorată unei tensiuni intraoculare (tensiunea lichidelor care umplu ochiul) prea mare într-operioadă de timp variabilă care poate fi de ordinul anilor în cazul glaucomuluinumit cronic şi de ordinul câtorva ore în cazul glaucomului acut. Aşadar controlarea tensiunii intraoculare se află la baza tratamentului glaucomului.Controlarea tensiunii intraoculare se obţine fie reducând producerea de lichide în interiorul ochiului fie facilitându-le scurgerea.

Posibile tratamente alternative

Aceste rezultate pot fi obţinute prin intermediul unui tratament medical atât general cât şi local, cu tratamente parachirurgicale efectuate cu lasere corespunzătoare sau cu o operaţie chirurgicală.

Starea dvs. clinică este în aşa măsură încât este necesară această ultimă soluţie.

Operaţia chirurgicală
Operaţia chirurgicală creează ca o cale alternativă celei normale de scurgere a lichidului din interiorul ochiului (umor apos) pentru obţinerea scăderii tensiuni oculare.Prin normalizarea acesteia se realizează cerinţele pentru stoparea avansării bolii. Avantajele operaţiei chirurgicale sunt legate de scăderea tensiuniioculare şi nu duc la îmbunătăţirea vederii, îmbunătăţire care depinde de alte condiţii ale ochiului. Astfel, după operaţie, poate fi necesară continuarea utilizării ochelarilor pentru aproape şi/sau depărtare aşa cum poate fi posibilşi continuarea tratamentului medicamentos împotriva glaucomului. În multe cazuri, ca efect al operaţiei se va forma un „cucui” uşor proeminent care va asigura drenarea lichidului; aceasta este uneori vizibilă ridicând cu degetul pleoapa superioară.

Există diferite tehnici chirurgicale pentru obţinerea scăderii tensiunii.Este posibilă lărgirea canalelor de scurgere existente ale ochiului sau crearea de noi canale de scurgere în ţesut, sau implantarea de valve artificiale.

Gaura maculară
Este o pierdere de substanţă din partea centrală a retinei numită maculă.

De ce trebuie operată gauramaculară?

Deoarece gaura poate duce la diminuarea progresivă a acuităţii vizuale, până la pierderea vederii centrale. În unele cazuri poate cauza chiar desprinderea retinei.

Operaţiade vitrectomie pentru gaură maculară

Intervenţia chirurgicală se realizează cu pacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul microscopului. Este un act chirurgical important, întrucât corpul vitros va fi îndepărtat (vitrectomie). Preventiv,poate fi necesară efectuarea unui cerclaj laser sau aplicarea unui  cerclajal globului dinspre exterior. La o dată ulterioară, cu ajutorul unor microinstrumente, se pot cliva unele membrane de pe retina centrală şi, dacă este posibil, se extirpă parţial sau total membrana limitatoare internă a regiunii maculare.

De asemenea, în timpul intervenţiei chirurgicale, poate fi necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue, triamcinolon ş ialţi coloranţi) pentru a evidenţia structurile epiretiniene care altfel nu sunt îndepărtabile. Este posibilă şi aplicarea unor substanţe speciale care pot favoriza realipire marginilor găurii. În timpul operaţiei poate deveni necesară să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz, perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei, ca mijloc tamponant. Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii, însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg.

În unele cazuri poate fi necesară explantarea cristalinului natural sau artifical.

Medicul chirurg poate modifica în orice moment planul său iniţial.

Spitalizare

Este necesară imobilizarea pacientului în timpul operaţiei chirurgicale. Timpul de recuperare corespunzător pentru cazul dvs. vă va fiindicat de către medicul dvs. oftalmolog şi de anestezist.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobil prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Decursul postoperatoriu

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie să le folosiţi.Pacientul nu trebuie să suspende îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurgîi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine si previn complicaţiile. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu,pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau de obicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Hemovitros

Este vorba despre o înceţoşare hemoragică acorpului vitros. Se poate datora unei lovituri sau poate apărea în mod spontan.Cauzele principale ale hemovitrosului spontan sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, bolile vasculare ale retinei,rupturile retiniene, sangerari ale membranelor neovasculare subretiniene.

Hialozăasteroidă

Este vorba despre prezenţa în corpul vitros aunor mici opacităţi sferice galben-albăstruie (corpi asteroizi) cu aspect cristalin, compuse în principal din grăsimi şi săruri de calciu. Corespunde cu un proces de îmbătrânire a colagenului vitrean.

Persistenţa de Vitros PrimitivHiperplastic

Este vorba despre o maladie oculară congenitală rară, caracterizată de absenţa tracţiunilor retiniene şi de desprinderea de retină, persistenta vitrosului primitiv şi a vascularizării hialinei. În raport cu structurile oculare implicate se disting o formă anterioară, una posterioară şi una completă. Forma anterioară constă dintr-un ţesut fibrovascular fixat de cristalin şi de procesele ciliare. Forma posterioară constă într-un cordon fibrovascular vitrean care iese din nervul optic. În forma completă se asociază cele două forme indicate mai sus

De ce trebuie efectuată operaţia?

Deoarece această patologie este responsabilă de compromiterea funcţională a ochiului şi apariţia unor complicaţii secundare puse pe seama altor zone oculare (cornee, cristalin, corpi ciliari, retină). Intervenţia chirurgicală este singurul tratament posibil pentru această patologie.

Operaţiade vitrectomie

Intervenţia chirurgicală se realizează cu pacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul microscopului. Este un act chirurgical important, având în vedere că se îndepărtează corpul vitros (vitrectomie). În mod preventiv se aplică un cerclajal bulbului dinspre exterior. Poate fi necesară clivarea şi dezlipirea membranelor de pe suprafaţa retinei cu ajutorul unor microinstrumente. Întimpul intervenţiei chirurgicale poate să devină necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue, triamcinolon şi alţi coloranţi)pentru a evidenţia structurile epiretiniene care altfel nu sunt îndepărtabile.Poate să se întâmple să nu fie posibilă îndepărtarea integrală a membranelor,cu riscul de a cauza grave vătămări ale retinei. În timpul operaţiei poate deveni necesar să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz,perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte substanţe tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei, ca mijloc tamponant.Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii, însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg. Poate de asemenea să fie necesară tratarea unor eventuale leziuni retiniene cu ajutorul laserului şi crioterapiei. În unele cazuri poate fi necesară extirparea cristalinului natural sau artificial. Medicul chirurg poate fi nevoit, în orice moment, să modifice planul iniţial.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobil prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Decursul postoperatoriu

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie să le folosiţi. Pacientul nu trebuie să intrerupa îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurg îi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine şi previn aparitia complicaţiilor. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu, pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau deobicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Membrana preretiniana

Este o membrană foarte subţire care s-a dezvoltatpe suprafaţa centrală a retinei. Poate să aibă legătură cu îmbătrânirea retinei şi a vitrosului, cu procese inflamatorii sau de natură vasculară sau poate apărea ca urmare a desprinderii de retină.

De ce trebuie operată membrana preretiniana?

Deoarece această membrană poate să determine o diminuare progresivă a acuităţii vizuale centrale şi apariţia sau creşterea deformării vizuale.

Operaţia de vitrectomie datorată membranei preretiniene

Intervenţia chirurgicală se realizează cupacientul în poziţia culcat pe spate, într-un mediu steril, cu ajutorul oftalmoscopului indirect şi/sau microscopului. Este un act chirurgical important, deoarece se îndepărtează corpul vitros (vitrectomie). În mod preventiv, poate fi necesară efectuarea unui cerclaj laser sau aplicarea unui cerclaj pe bulb, dinspre exterior. La o dată ulterioară, cu ajutorul unor microinstrumente, membrana va fi clivată şi desprinsă de pe suprafaţa retinei centrale. Dificultatea acestei extirpări nu poate fi evaluată perfect înainte de operaţie. De asemenea, în timpul intervenţiei chirurgicale, poate fi necesară utilizarea unor coloranţi (verde indocianină, membran blue,triamcinolon şi alţi coloranţi) pentru a evidenţia structurile epiretiniene care nu pot fi îndepărtate altfel. Poate să se întâmple să nu fie posibilă îndepărtarea integrală a membranei, datorita riscului de a cauza vătămări graveale retinei. În timpul operaţiei poate deveni necesar să se introducă în cavitatea vitroasă aer, gaz, perfluorocarbonaţi lichizi, ulei de silicon sau alte fluide tamponante care pot fi lăsate în respectiva cavitate la finalul operaţiei. Utilizarea unor astfel de mijloace nu este lipsită de complicaţii,însă acestea pot fi folosite la decizia exclusivă şi la discreţia medicului chirurg.

În unele cazuri poate fi necesară explantarea cristalinului natural sau artificial.

Medicul chirurg poate modifica în orice moment planul său iniţial.

Spitalizare

Este necesară imobilizarea pacientului în timpul operaţiei chirurgicale.Timpul de recuperare corespunzător pentru cazul dvs. vă va fi indicat de cătremedicul dvs. oftalmolog şi de către anestezist.

Anestezia

Ochiul poate fi insensibilizat şi imobilizat prin injecţii peribulbare sau retrobulbare. Este posibilă chiar şi o anestezie generală. Alegerea o va face medicul oftalmolog sau medicul anestezist care vor ţine cont cât mai mult posibil de cererile dvs.

Decursul post operatoriu

Înainte de a părăsi centrul chirurgical veţi.primi o fişă cu instrucţiunile referitoare la medicamentele pe care trebuie săle folosiţi. Pacientul nu trebuie să intrerupa îngrijirile medicale, decât dacă medicul chirurg îi spune acest lucru; medicamentele ajută ochiul operat să se vindece mai bine previn complicaţiile. În caz de neclarităţi privind decursul postoperatoriu, pacientul trebuie să contacteze unul dintre membrii echipei chirurgicale.

Tratamentele locale postoperatorii constau de obicei în instilarea de picături şi eventual în aplicarea unei protecţii oculare conform modalităţilor şi pentru o perioadă de timp care vă vor fi explicate de chirurgul dvs.

La terapia locală, unii chirurgi adaugă o terapie sistemică de durată variabilă, şi aceasta descrisă în instrucţiunile care vă vor fi eliberate.

Indicaţii pentru injecţia intravitreană cu AvastinTM

Degenerescenţa maculară senilă (Agerelated macular degeneraţion, AMD) este principala cauză a orbirii la populaţia cu vârsta mai mare de 50 de ani. Este cauzată de o alterare a părţii centrale a retinei (ţesutul nervos care face parte din ochi şi care funcţionează similar cu filmul unui aparat foto pentru a captura imagini) numit „macula”. Macula este responsabilă de vederea centrală fină, necesară pentru condusul autovehiculelor, cititul literelor mici, recunoaşterea chipurilor,identificarea culorilor, etc. Există două tipuri de degenerescenţă maculară:„uscată” şi „umedă”. În forma „umedă” a AMD, se dezvoltă vase anomale în partea posterioară a ochiului. Acest proces este numit neovascularizare: vase sanguine anomale se dezvoltă în spatele retinei; aceste vase tind să fie foarte fragile şi uneori pierd sânge sau lichid, făcând ca macula să se ridice de la locul ei şi determinând astfel o vedere confuză şi distorsionată. Afecţiunea maculară se dezvoltă rapid şi, fără tratament, pierderea vederii poate fi rapidă şi gravă.

Există şi alte condiţii care determină pierderea vederi din cauza creşterii anomale a unor vase sanguine în interiorul ochiului. Aceste condiţii pot fi prezente şi la persoane tinere, printre ele:miopia ridicată, histoplasmoza, striaţii angioide, traume oculare, retinopatiediabetică proliferantă, glaucom neovascular, care pot fi consecinţe adiferitelor patologii care cauzează ischemia (lipsa fluxului sanguin) la nivel retinian cum sunt spre ex. ocluziunea venei centrale retiniene şi din nou retinopatia diabetică proliferantă. Uneori creşterea survine fără cauze evidente şi recognoscibile. Fără tratament, pierderea vedere poate să fie gravă şi rapidă.

Edemul macular refractar, umflarea zonei maculare din cauza acumulării de lichid, este o formă de edem care nu reacţionează corespunzător la tratamentele uzuale, diminuând vederea. Poate apărea în situaţii de ocluziune a venei centrale retiniene, după implantul de lentile intraoculare (IOL) (Sindromul lui Irvine-Gass).  În lipsa unui tratament eficient vederea poate fi pierdută progresiv şi definitiv.

Angiogeneza

Angiogeneza (creşterea de vase sanguine) este un proces dinamic, complex, reglat de un număr mare de factori pro şi anti angiogenetici. VEGF (factor de creştere endotelială vasculară,vascular endothelial growth factor) şi receptorii săi joacă un rol fundamentalîn angiogeneza normală şi patologică. VEGF acţionează prin diferite mecanisme şi a fost identificat la nivel intraocular în toate patologiile oculare menţionate mai sus.

Ce anume sunt VEGF şi AvastinTM?

AvastinTM(Bevacizumab) este un anticorp monoclonal care, extras din cobai, a fost adaptat pentru om, adică a fost „umanizat”, astfel încât să se evite răspunsul sistemului imunitar. AvastinTMfuncţionează prin intermediul VEGF (factor de creştere endotelială vasculară).VEGF este o moleculă produsă de organism în condiţii fiziologice şi are multiple funcţiuni. În mod normal este în echilibru cu substanţe care îi contrastează acţiunea, limitând-o la strictul necesar, însă în unele condiţii clinice (neoplazie, ischemie, etc.) acest echilibru este alterat iar stimularea formării de vase anomale generată de VEGF predomină asupra sistemelor decontrol. Blocarea sau inhibarea VEGF ajută la prevenirea creşterii ulterioare a vaselor sanguine anomale care favorizează creşterea tumorilor, în cazul în carea cestea sunt prezente în corp, iar în cazul patologiilor oculare amintite mai devreme, stau la baza modificărilor structurilor oculare. Pe de altă parte mai trebuie subliniat faptul că VEGF este unul dintre cei mai importanţi factori angiogenetici şi că mecanismul angiogeneză-antiangiogeneză este foarte complex şi încă nu este cunoscut în totalitate. AvastinTMnu a fost conceput iniţial pentru tratamentul ocular ci pentru tratarea cancerului metastatic de colon/rect, indicaţie pentru care, în baza rezultatelor studiilor ştiinţifice care îi demonstrau eficienţa şi siguranţa, afost  înregistrat mai întâi în Statele Unite şi mai apoi în Europa. Pentru aprobare, firma farmaceutică producătoare a prezentat o fişă tehnică (label) în care sunt trecute indicaţiile, riscurile şi beneficiile care derivă din utilizarea medicamentului.

Laser Yag

Opacitatea secundară a capsulei

Opacizarea capsulei (învelişul cristalinului) apare, în aproximativ 30% dintre cazuri, în anii următori unei operaţii de cataractă. În momentul operaţiei de cataractă s-a lăsat în mod intenţionat capsula cristalinului la locul său. În lunile şi anii care urmează unei operaţii de cataractă, această capsulă care înfăşoară cristalinul artificial poate să-şi piardă transparenţa deoarece câteva celule din interiorul cristalinului s-au extins pe suprafaţa acestuia. Laserul are funcţia de a îndepărta opacitatea creată de aceste celule.

Operaţia laser

Operaţia (capsulometria) se realizează în ambulatoriu: pacientul este aşezat în faţa aparatului laser. Anestezia locală cu picături face posibilă aplicarea unei lentile pe ochi pentru focalizarea razei laser.

Operaţia este rapidă şi nedureroasă. În general este suficientă o singură şedinţă.

Operaţii alternative

Având în vedere că picăturile nu sunt în măsură să vindece opacitatea secundară iar operaţia chirurgicală poate avea serioase dificultăţi organizatorice, pe lângă cele operatorii, laserul este tehnica preferată.

După operaţie

După operaţie este posibil să apară o anumită iritare sau inflamare oculară, percepţia de muşte zburătoare (corpi fluctuanţi) şi o sensibilitate crescută la lumină.

Tratamentul constă în instilarea de picături şi eventual administrarea de tablete pentru o perioadă care va fi specificată de medicul oftalmolog.

Neefectuarea operaţiei

Neefectuând această operaţie capacitatea vizuală va scădea, chiar dacă nu în mod ireversibil, operaţia putând fi amânată fără a se compromite rezultatul.

Prezenţa unei cataracte secundare împiedică vizualizarea corectă a retinei făcând dificilă sau chiar imposibilă diagnosticarea eventualelor patologii retiniene.
...........................................................................................................................................................
 
Mic dictionar de termeni folositi in oftamologie
 
Acomodare = modificarea activa a formei cristalinului pentru a focaliza obiectele apropiate;
Acuitate   = o masura a capacitatii de a vedea obiectele apropiate sau departate;
Ambliopie = reducerea acuitatii;
Anizocorie = inegalitate a diametrului pupilar;
Anizometropie = defecte de refractie diferite la cei doi ochi;
Afakie = lipsa cristalinului;
Astigmatism = anomalii de densitate ale corneei sau cristalinului care impiedica focalizarea razelor intr-un singur punct;
Blefarita = inflamatie a pleoapelor;
Cantus = unghiul intern sau extern facut de pleoapele deschise;
Coroida = tunica vasculara situata intre sclerotica si retina;
Cicloplegie = paralizia muschiului ciliar care impiedica acomodarea;
Dioptria =unitati folosite pentru masurarea puterii de refractie a lentilelor;
Epifora = lacrimare;
Foveea = zona retiniana rotunda, bogata in celule cu conuri, avind o importanta vitala si capabila de o vedere 6/6;
Fundus = partea posterioara a globului ocular accesibila oftalmoscopului;
Hippus = miscari ritmice, exagerate ale irisului;
Macula = banda de retina avasculara care inconjura foveea;
Meiotic = agent care produce constrictia pupilara (ex.:pilocarpina); 
Midriatic = agent care produce dilatarea pupilara (ex.:atropina);
Punct proximal = punctul la care priveste ochiul in conditiile unei acomodari maxime;
Presbiopie = scaderea odata cu virsta a acuitatii vizuale ca urmare unui deficit de acomodare;
Retina = tunica interna a ochiului ce contine neuroni fotosensibili;
Strabism = devierea ochilor, astfel incit ei nu mai privesc acelasi punct;
Tonometru =instrument pentru masurarea presiunii intraoculare;
Uvea = irisul,corpul ciliar si coroida;
Xerosis = uscarea anterioara a ochiului.
Copyright 2013© www.ochelar.ro => Toate drepturile rezervate - SC Sferic Optic Cyl  SRL - Timisoara

 PageRank Checking Icon